Pentru că trăim la "Porţile Orientului", unde, după cum se ştie, orice minune ţine doar trei zile, ar fi bine dacă discuţiile pe o temă serioasă, cum este aderarea României la euro, ar dura mai mult.
În acest articol, nu voi face referiri la avantajele sau dezavantajele trecerii României la moneda euro. Îmi propun să pun în discuţie problema gradului de convergenţă reală de care România are nevoie pentru a adopta moneda euro.
Din dezbaterile pe această temă, a rezultat că, pentru a fi o "prezenţă de succes" în zona euro, România ar trebui să atingă un grad cât mai semnificativ de convergenţă reală şi nu numai să îndeplinească criteriile de convergenţă nominală. Au apărut şi unele sugestii cuantificate: nivelul produsului intern brut pe cap de locuitor, la paritatea puterii de cumpărare (ppc), ar trebui să fie peste 65 la sută din media zonei euro, deoarece cam în jurul acestei valori s-au aflat alte state membre când au adoptat euro. De exemplu, Slovacia se afla la 73 la sută din media EU-27, în anul premergător intrării în zona euro (2008), Estonia la 63 la sută (2000), iar Letonia, care trece la euro în anul viitor, era la 58 la sută, în anul 2011 (cifrele pe anul 2012 nefiind încă definitive).
Concluzia ar fi că România, care, în anul 2011, era la numai 49 la sută din media EU-27, nu ar avea un grad semnificativ de convergenţă reală pentru a fi o "prezenţă de succes" în zona euro.
Punctul meu de vedere este că un grad ridicat de convergenţă reală este de dorit, dar factorul determinant în adoptarea monedei euro îl reprezintă demonstrarea capacităţii de a funcţiona în cadrul resurselor pe care le poate genera o economie cu o stabilitate sustenabilă.
Să reamintim câteva reguli europene pentru tema în discuţie:
- prin Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene (UE) şi prin cel de aderare a României la UE, avem obligaţia să îndepli
