În Panteonul vechilor greci, o poziţie aparte o ocupau „zeii locului”, protectori ai cetăţilor sau ai anumitor meşteşuguri ori îndeletniciri, cărora cetăţenii Eladei le dedicau altare speciale de jertfă.

În această privinţă, Ploieştiul este un oraş binecuvântat de zei. El are uriaşul privilegiu de a trăi sub auspiciile a două spirite tutelare: Caragiale şi Nichita.

Și, dacă ne referim la marele poet ploieștean, acesta, ca orice mare creator, a avut un extraordinar instinct cultural, care l-a condus spre o genială reformare a limbajului poetic, astfel încât, la o subtilă bursă a literaturii române, Nichita ar reprezenta, pentru secolul al douăzecilea, ceea ce a însemnat Eminescu în secolul al nouăsprezecelea.

În mod firesc, poezia „nepereche“ a Îngerului Blond a născut, câteodată chiar din timpul vieții poetului, un adevărat fenomen cultural: cantautorul Augustin Frățilă a înregistrat și editat, în 1982, discul O recitare, pe versurile lui Nichita, pictorul Sorin Dumitrescu a colaborat, în 1978, la un volum de poeme (“Aici începe Epica Magna, o iliadă de Nichita Stănescu, însoţită de mai multe semne de Sorin Dumitrescu…”), graficianul Mircia Dumitrescu, „beneficiarul“ Decalogului pentru Mircia, a ilustrat, în 2003, Nod 11, din Noduri și semne, creând o adevărată emulație, printre studenții săi de la Academia Națională de Arte, în ceea ce privește viziunea grafică asupra operei poetului.

Este cu atât mai meritoriu demersul artistului câmpinean Gabriel Sitaru, care așază o întreagă expoziție de sculptură pe versurile lui Nichita, la Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus“, în cadrul Festivalului Internațional de Poezie „Nichita Stănescu“ – Ediția 2013. Imaginația fecundă, meșteșugul subtil, materialele (marmură, granit, piatră, alamă, inox) amalgamate inteligent, formele dezinvolte, toate pornesc de la versurile marelui poet.