„Nu sunt băieţi proşti, dar nu aş plăti bilet să intru la concertul lor”, spune un bărbat trecut de 40 de ani fără să poată să se oprească din râs la auzul unor versuri precum „Foaie verde şi-un dudeu / Eu mi-s fiu de ninjoleu / M-a bătut aseară mama / C-am tăiat porcuă cu lama”.
Oricât aş fi de acord cu spectatorul care se pare că a reuşit să intre la concertul Ţapinarii şi Fără Zahăr fără să plătească bilet, nu pot să constat că lumea din jur este de-a dreptul fermecată de prestaţia celor două trupe, care mai degarabă parodiază decât cântă.
Spaţiul din Cafeneua Artiştilor a fost, vineri seară, mai plin decât la multe alte concerte, iar majoritatea spectatorilor nu erau puşti de liceu, aşa cum s-ar fi aşteptat unii, ci persoane trecute de 30 de ani. Mai mult decât atât, oricât ar părea de surprinzător, cei patru băieţi
de pe scenă au reuşit să ridice lumea la dans, unii dintre spectatorii cântând în picioare piese întregi.
„I-auzi, fată! Ăştia sunt bărbaţii noştri!“
Primii care au urcat pe scenă au fost cei de la Ţapinarii. Ceva mai rafinaţi decât colegii de la Fără Zahăr, trupa a cărei refren a devenit mai nou imnul Stelei („Sunt fericit şi mă simt bine / Sensul vieţii l-am
descoperit / Întâlnindu-te pe tine”) reuşesc rapid să încingă spiritele. Încă de la prima piesă, Ţapinarii sunt susţinuţi din public de doi tineri care cântă din sală refrenul: „Ieşi, fă, afară....e casa mea!”. De undeva de lângă ei se disting, la un moment dat, şi două voci feminine care dau farmec momentului. „I-auzi, fată! ăştia sunt bărbaţii noştri!”, spun fetele râzând uşor jenate. Atmosfera devine interesantă.
După Ţapinarii pe scenă urcă cei doi băieţi cu accent moldovenesc care îşi spun Fără Zahăr. Au fiecare în braţe câte o chitară şi, la prima vedere, ai putea să juri că vor cânta folk. Nimic mai fals. Bobi şi Bobo cântă un fe
