Erau trei vise. Într-unul făcea dragoste cu două femei. În celălalt îl masturba bunica până atingea orgasmul. În al treilea dormea între părinți și ei creșteau. Și creșteau ca aluatul până nu mai aveau loc în pat.
Iar el se sufoca în somn și se trezea în plin atac de panică. Ziua nu mai era bun de nimic. Bucurii? Prea puține. „O linie de coca, poate” - se tânguie ca o cocotă. „De ce-ai venit?”. „Doctore simt că viața mea e praf și uneori mă apucă o agitație de simt că gata, s-a terminat, și vreau sa îmi fac rău. Să mă omor. Am tot ce vrei! Bani, mașini, femei... Și, degeaba!”. Conversația nu e imaginară. S-a purtat între un pacient și doctorul Gabriel Diaconu, psihoterapeut la clinica Mindcare, din Capitală.
Macho sau bolnav la cap?
Despre primul vis nu i-a venit greu să povestească. Era cumva și reputat printre prieteni că, nocturn, nu căuta mai niciodată compania unei singure femei. După cum o spunea el însuși, pe lumea asta există fătălăi, puțoi, bărbați și adevărați. La prima întâlnire s-a tolănit pe canapea, tocmai își terminase una dintre relațiile „stabile”. Patru luni. Pentru el, o eternitate. „Am avut doar trei iubiri în viața asta, doctore” – i-a spus, blazat. O replică ieftină, ai fi zis. Tânărul număra cu greu până la 26. Iar visul - ce telenovelă – era viața lui. Trăia visul. Ieftin. Noapte după noapte? Da, noapte de noapte. Nici nu era greu, când nu aștepta să se învârtă ruleta în cazinou, sau tapa vreo doamnă mai vârstnică pentru ghetuțe noi și benzină la mașina neagră, cabrio. Nu de nevoie! De plăcere...
Candidate? „O mulțime, dacă știi unde să cauți!”. Cum îl ținea? Avea o prietenă mică, în pantaloni, care cânta sorcova, mai ales partea cu tare ca fierul, iute ca oțelul... „Da, era un puști grandios! Nu știi să verifici vreodată poveștile de amor, au ceva pescăresc în ele și uneori tu te simți ca bibanul. Dai din cap,
