Ceauşescu era adeptul materialismului dialectic, ceea ce, teoretic, excludea din aria preocupărilor sale tot ce ţine de misticism sau paranormal. Numai că, vrând-nevrând, dictatorul a intrat, încă din anii ’60, pe un front straniu, cel al războiului psihotronic. Atunci, ateul Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, Elena, au creat divizia paranormală. Necunoscuta unitate zero, totuşi, nu era formată din duhuri, entităţi sau fantome, ci din pionieri, după cum au aflat reporterii de la România de Poveste.

Din cele mai vechi timpuri, conducătorii au ținut întotdeuna pe lângă ei, șamani, vraci, ghicitori în mațe de găină sau, de nu, paranormali cu cravată violet. Ispita de a acționa de la distanță, fără implicare directă, malefic sau benefic, numai prin ritualuri sau manevrarea unor obiecte de cult, este o constantă a istoriei războaielor, după cum explică Vasile Rudan, specialist în psihotronică.

Războiul rece a fost, înainte de toate, un război. Și ca în orice război, indiferent de ideologiile celor care-l duc, singura regulă respectată este cea că nu există vreo regulă. Ca urmare, și frontul paranormal a intrat în logica cursei înarmărilor. URSS-ul a început cu un avantaj enorm pentru că preocupările în domeniu începuseră mai demult. Consultarea misticilor de către curtea imperială de la Moscova a fost continuată, cu mari investiții și de către materialistul Stalin. Anii ’50 au creat premisele alăturării electronicii cu puterile minții, născându-se un nou concept, războiul psihotronic.

Cuplul Ceaușescu a avut o apetenţă foarte mare pentru pentru vrăjitorie și paranormal, care își are originea, fără îndoială, în faptul că, esențialmente, ei rămăseseră captivi în spațiul mistic al satului românesc. Dincolo de bățoșenia lor materialistă, Elena și Nicolae erau bântuiți de duhuri și moroi, sperând în rezolvări miraculoase cu ajutorul farmecelor.

Eugen Cela