Zorislav Stojanovic a sosit în România ca student, la sfârşitul anilor '90, şi s-a stabilit aici. Absolvent de jurnalistică, tânărul este acum căsătorit cu Carmen şi au împreună un fiu, Teodor, în vârstă de doi ani.
Decizia de a pleca din ţara în care s-a născut a fost influenţată şi de situaţia precară din Serbia anilor '90. "Copil fiind, am văzut la televizor ce s-a întâmplat în România în decembrie 1989, am fost oripilat. Apoi a venit războiul şi am văzut lucruri şi mai şi", a povestit Zoran. Acesta s-a născut şi a crescut în Bor, un orăşel minier de pe Valea Timocului din Serbia, zonă cu o densitate mare de vlahi, adică români timoceni. De altfel, şi Zorislav are rădăcini româneşti, din Ardeal şi din zona dunăreană a Caraşului.
Acasă, Zorislav a lucrat la un post de radio local, iar Jurnalistica a părut o alegere firească pentru facultate. Contrariat de modul în care se acceptau dosarele la Belgrad, la facultate, tânărul sârb s-a hotărât să vină în România. Cum nu ştia prea multe despre ţara noastră, prima destinaţie a fost Bucureştiul, însă acolo locurile pentru studenţi străini erau deja ocupate. Avea, însă, să prindă un loc la Timişoara, lucru care-i va schimba viaţa în mod radical.
"Prima oară când am ajuns la Timişoara era noapte. Am trecut graniţa pe la Severin, iar prima impresie despre România a fost una bună, pentru că tocmai se introduseseră trenurile Intercity. Arătau foarte bine şi în compartiment se auzea, în surdină, muzică bună. Însă apoi am ajuns în Gara de Nord din Timişoara, care ştiţi cum arată. Nici tramvaiul 8 nu mi-a făcut o impresie foarte bună, iar când am ajuns în Complexul Studenţesc am găsit bălţi şi noroi, am nimerit pe o stradă care atunci era neasfaltată. Nu mai ştiam ce să cred. Însă a doua zi de dimineaţă, când m-am plimbat prin centru, pe la Catedrală, Operă, Piaţa Libertăţii, Piaţa Unirii, am ştiut că am