Ne-am pierdut capul cu refrenul "se rupe - nu se rupe PDL", urmat de lacrimosul "Adio, Partid Democrat! Drumurile noastre se despart!" si de neasteptatul, compromitatorul "pupat toti piata endependenti", dar am uitat esentialul: motiunea Monicai Macovei, "Reformistii", sustinuta de grupul intelectualilor din PDL, Sever Voinescu, Cristian Preda, Teodor Baconschi, Adrian Papahagi... a pierdut lamentabil cu 209 voturi din 4.600.
In consecinta, invinsii au fost aruncati peste bord din corabia staff-ului PDL. Se pare ca motiunea lor a fost doar un foc de paie, care a reusit sa arunce in derizoriu ideea de reforma portocalie.
Si totusi grupul intelectualilor a fost cel mai vocal si radical, cel mai prezent in mass-media de prin 2005 incoace. A beneficiat de expunere mediatica masiva, de partizanatul revistei 22 si al GDS, in frunte cu filosofii Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Horia-Roman Patapievici, Andrei Cornea..., grupul parand a se fi instalat confortabil in avangarda ideologic-doctrinara de care PDL facea caz doar in campanii electorale.
Deficit de imagine si notorietate
Dar socoteala de acasa nu s-a potrivit cu aceea din targ, adica de la Conventia PDL, iar cauzele nu tin neaparat de calitatea mesajului transmis sau de credibilitatea si imaginea propunatorilor, cat de starea interna a unui partid ramas pe dinafara jocurilor politice dupa mai bine de 8 ani de prezidentialism cu Basescu si 4 ani de guvernare haotic-amatoristica. Determinante insa au fost calitatea mesajului si credibilitatea. De demonstrat.
Oferta reformatorilor, din pacate, denota amatorism si aroganta, doua deficiente mortale in politica. Nu poti cere investitura propriului partid prin afirmatii fara vreo legatura cu acesta: "Eu (Macovei) sunt cosmarul lui Ponta, Nastase, Antonescu si Voiculescu. Cu mine nu le merge!" Sau "vin din datorie fa
