Nu-mi iese din minte o întrebare legată de protestul tinerilor de la deschiderea Salonului cărţii de la Paris. Sau e mai curînd un exerciţiu de imaginaţie pe care îl propun în special celor care i-au tratat de...”scandalagii”, „aflaţi sub influenţa băuturilor aloolice” sau „inautentici”. Dar mai întîi o punere în context: am fost la standul României, la dechiderea Salonului cărţii de la Paris, am fost şi în zilele următoare la mare parte din dezbateri , cu pixul în mână şi cu reportofonul la vedere. Am scris despre atmosferă, şi am scris despre conţinutul cultural; am scris despre stilistica pavilionului şi am scris despre ideile dezbătute; am scris despre cărţile vândute cu zecile de mii şi despre tălmăcitorii lor în franceză (http://adevarul.ro/cultura/carti/romania-vandut-mai-multe-carti-decat-spania-salonul-carte-paris-1_5151d20800f5182b85539dd3/index.html); am scris despre scriitorii prezenţi (http://adevarul.ro/cultura/carti/norman-manea-salonul-carte-paris-nu-talentul-lipseste-romanilor-ci-caracterul-1_5150653000f5182b854d576a/index.html) şi despre cei care au refuzat să vină (http://adevarul.ro/cultura/carti/romania-copertile-parisului-ponta-nu-mai-vine-salonul-carte-capitala-frantei-1_5149edc800f5182b8531ffad/index.html). Am scris despre protestul tinerilor artişti grupaţi sub titlul ocazional ICR OFFF, pentru că am fost acolo şi am văzut ce s-a întîmplat (http://adevarul.ro/cultura/carti/salonul-cartii-parissub-pomul-vietii-fructele-maniei-1_514b98dd00f5182b853b6df9/index.html). Despre ce n-am scris? Despre orgoliile rănite ale unora dintre scriitorii prezenţi,fiindcă presa părea să vorbească mai mult despre protestatari şi refuznici decît despre ei (şi nu e adevărat, presa franceză şi românească le-a consacrat pagini generoase, cum era şi cazul!). N-am scris despre jena imensă resimţită când am văzut comunicate de presă oficiale ale organizatorilor şi r