Operaţiunea prin care sunt reluate acuzaţiile aduse generalului Ion Mihai Pacepa (fostul adjunct al Direcţiei Informaţii Externe care a „defectat“ în 1978, trecând la americani), cum că acesta ar fi fost un spion KGB care a subminat relaţiile România-SUA, pare ruptă chiar din manualele de diversiune ale serviciilor secrete sovietice.

Cartea istoricului american Larry Watts, care urmează să fie lansată la Bucureşti şi care atinge ofensiva dusă de fostul bloc estic împotriva României comuniste, redeschide tema trădătorului care a înfipt un cuţit în spatele poporului nostru.

Dovezile conform cărora Pacepa a fost agent KGB (înainte de revoluţie, comuniştii spuneau că a fost agent CIA) sunt sprijinite de foşti lucrători în Securitatea ceauşistă, printre ei nelipsind Ioan Talpeş, cel pe care decembrie ’89 l-a prins cu gradul de locotenent-colonel şi care i-a succedat, în 1992, agentului KGB Mihai Caraman la conducerea SIE (urmaşul DIE).

Pentru că din acest tablou al unei lupte pe care marele public n-o înţelege pe deplin lipseşte punctul de vedere al celui acuzat, ar fi util ca românii să-şi reamintească un fragment din ediţia revizuită a cărţii „Orizonturi roşii“, în care Ion Mihai Pacepa a descris, cu trei ani înaintea valului de „dezvăluiri“ la care asistăm acum, modul clasic de a opera al structurilor Securitate-KGB atunci când acestea urmăresc discreditarea cuiva. Remarcabil este tocmai faptul că textul a apărut în 2010, cu trei ani înainte ca „reţeta“ să-i fie aplicată chiar lui Pacepa!

Iată fragmentul:

Studiu de caz: cum se discreditează un inamic

„În 1990, când Caraman a fost numit şef al SIE, el şi-a început activitatea tot cu o operaţiune anti-NATO: compromiterea unuia dintre conducătorii alianţei. La mai puţin de un an de la numirea sa ca şef al SIE, Caraman s-a dus la Paris şi a înmânat personal unei reviste fra