A pune carul inaintea boilor a devenit in politica noastra o practica numai aparent prosteasca, demonstrand in fond perfidia celor care incearca sa intoarca pe dos democratia eludandu-i preceptele si principiile, confiscandu-i institutiile in interes propriu si impunandu-si gastile manipulatoare de aspiratii cetatenesti.

Cam asta ar fi concluzia pe care o putem trage de pe urma convulsiilor politice provocate de spiritul destabilizator al presedintelui tarii, incepand cu Curtea Constitutionala si terminand cu partidul din care s-a autoavortat iar acum il vedem ca-i pare rau si incearca sa-i impinga inapoi cu degetul pe cei care s-au tinut de cordonul sau ombilical.

Iesirea lui, chiar de acolo de unde spuneam ca s-a avortat, limpezeste pentru toti cei care, din diverse interese au mai crezut in el, ce fel de caracter, pe care nu poti pune nici o baza, un caracter de spiritul vindicativ al caruia trebuie sa te temi, are cel care a fost candva alesul lor. Pentru ca fotogramele de Facebook prin care el spune fraza cu „adio si pietrele de moara” ii arata toata mania proletar-dictatoriala pe care pana acum o mai disimula, demonstrand public si cu evidenta ca omul acesta nu este decat o sechela a regimului politist in care s-a nascut si a crescut, fara a fi dotat de la natura cu vreun anticorp de bun simt, care sa-l faca sa gandeasca macar mai omeneste, daca nu mai crestineste; sa se manifeste macar mai cu precautie, daca nu cu intelepciune. Exact ca-n tiparele celui mai agresiv spirit stalinist, mai avand si nerusinarea de a vorbi despre „valorile dreptei”. Care „dreapta”, daca la Madam Merkel, cu toate rigorile filosofiei clasice germane se dovedeste a avea racile bolsevice, la el, in plin balcanism si incultura, se dovedeste nu a avea, ci a fi chiar racila.

Asa ca, penibilul sau gest si, mai ales, ultrapenibilele actiuni ulterioare de dezicere prin in