În afară de o vizită fulger la Chişinău în care a făcut ceea ce ştie mai bine, să dea mâna şi să zâmbească frumos la poza oficială pentru a da bine pe siteul MAE şi pe facebook, vizită care i-a permis să spună ca a făcut ceva cu ocazia zilei de 27 martie, ministrul delegat pentru românii de pretutindeni a boicotat în totalitate orice sprijin acordat popularizării şi celebrării evenimentului care a dus la unirea Basarabiei cu patria Mamă. Intrat cu tam-tam în guvernul României, primul ministru postdecembrist care are în portofoliu relaţia cu românii de pretutindeni, David a făcut promisiuni în dreapta şi în stânga. Ba că va construi un brand de ţară, ba că va culturaliza toată românimea de pretutindeni şi mai ales a promis implicare totală în spaţiile din vecinătate şi balcani, acolo unde există comunităţile istorice româneşti. S-a întâlnit cu toţi ambasadorii pe care i-a prins în vizită prin sediul MAE, a participat la diverse emisiuni, care majoritatea nu aveau nici o legătură cu românii de pretutindeni şi şi-a construit o echipă de şoc. Echipă condusă de Andrei Alexandrescu, directorul de cabinet şi de Zvetlana Preoteasa, fost secretar de stat la Educaţie, pe care se încăpăţânează să o numească director general la Institutul Hurmuzachi. De fapt a şi numit-o dar se pare că întâmpină o opoziţe pe care încă nu ştie cum să o gestioneze din partea echipei Institutului, care nu prea acceptă ca diverşi politruci să devină peste noapte mari specialişti în relaţia cu românii de pretutindeni. Revenind la subiect, David a blocat conştient deschiderea liniilor de finanţare ale Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, în iarna acestui an, ajungându-se la situaţia în care pe data de 1 aprilie Departamentul Politici pentru Românii de Pretutindeni să nu fi desfăşurat nici un singur proiect în folosul românilor de pretutindeni. Institutul Hurmuzachi, care