Victor Ponta pare tot mai infratit cu Traian Basescu, in ciuda declaratiilor de pastrare a dezgustului fata de presedinte.
Pactul de coabitare i-a intrat parca in sange, de unde ii ghideaza nu doar actiunile, ci si viziunea dupa care coordoneaza Guvernul. In fond, oricine poate recunoaste in strategia Executivului Ponta o prelungire a fostelor guvernari Boc si MRU, cu mici diferente de nuanta si forma, dar nu de substanta.
Pastrarea intacta a limitelor impuse de acordul cu FMI, continuarea liniei austeritatii mostenita tot din trecut si sfidarea electoratului prin exhibarea unei arogante tot mai putin disimulata sunt trasaturile ce devin definitorii Guvernarii USL.
Independent de ele, problema numirii procurorilor sefi la DNA si Parchetul General nu a facut decat sa readuca in dezbatere adevarata problema a USL - sensul si unica ratiune pentru care a fost infiintata: "eliminarea lui Traian Basescu si a camarilei sale" din fruntea tarii si restabilirea democratiei, normalitatii si demnitatii nationale.
Cuvinte care s-au dovedit a fi mult prea mari in comparatie nu doar cu resursele USL, ci si cu intentiile liderilor ei.
Ca USL a fost infiintata cu singurul scop de a scapa de Traian Basescu se observa cel mai bine astazi, cand Uniunea a obtinut puterea si aproape ca a scapat si de presedinte. Aproape, dar inca nu. Insa restul care a mai ramas din Traian Basescu se pare ca nu il deranjeaza in mod serios decat pe Crin Antonescu, evident pentru ca il tine inca departe de Cotroceni.
Restul prezidential cu care premierul a semnat pactul de colaborare este prezentat electoratului nu ca "dracu", asa cum il numea acelasi Ponta cu doar cateva luni in urma, ci drept o fatalitate necesara cu care nu ai decat sa supravietuiesti. Inevitabil, latura social democrata a Uniunii a sters mesajul anti-prezidential di