Când în 2010, Guido Mantega, ministrul brazilian de finanţe, a criticat, primul, politicile monetare ale ţărilor bogate, pentru că reevaluează ratele de schimb ale statelor emergente, nu a vorbit despre un „război valutar”.
Trei ani mai târziu, in februarie anul curent, la reuniunea G20 de la Moscova, expresia s-a aflat pe buzele tuturor participanţilor, desi ideea in sine a fost respinsa vehement la unison. Dar, cum niciodată nu iese fum fără foc, înseamnă că pericolul unei astfel de confruntări există. Deci, se va ajunge, oare, la o devalorizare competitivă a monedelor?
In orice caz, nu pentru moment. Nici o ţară, cu excepţia Japoniei, nu a decis o devalorizare competitiva a monedei sale suficient de puternică încât să declanşeze retorsiuni capabile să genereze un conflict planetar. Dar tensiunea a atins cote critice, prefigurând evoluţii imprevizibile. Dovada o constituie recenta declaraţie a viceguvernatorului băncii centrale a Chinei, Yi Gang, care a avertizat că Beijing este pregătit să înfrunte un război valutar, unul fără vărsare de sânge, dar cu urmări la fel de dezastruoase. Arma dezalorizării competitive este la îndemâna tuturor marilor puteri şi uşor de utilizat, a priori foarte benefică pentru cel care o aruncă în luptă, dar este un atac pentru economia celorlalte ţări, care, doamne fereşte, ar putea răspunde cu aceeaşi monedă. Comerţul mondial şi-ar pierde echilibrul, iar hiper-inflaţia începe să-şi pună în mişcare sirenele de alarmă. O situaţie pe care nici un stat din lume, fie el dezvoltat, emergent sau în curs de dezvoltare nu o doreşte.
• Ce înseamnă „război valutar”
Războiul valutar sau războiul monedelor este o bătălie în care se aruncă ţările din lumea întreagă pentru a deveni cât mai competitive, prin intermediul unor politici economice – cu precădere monetare – capabile să reducă valoarea monedei lor naţionale faţ
