Soare si cer senin in zona Nistru, in ciuda avertizarilor de cod galben lansate pentru 23 - 24 martie. Sambata, la ora 9.00,termometrul idica -3 grade Celsius iar drumul dinspre Baia Mare e curat, pe cei aproximativ 18 kilometri, pana sus la defuncta exploatare miniera unde functioneaza acum Centrul de Afaceri. La izvorul de la poalele vestice ale Pietrei Soimilor, numerosi localnici si-au aliniat PET-urile pentru a le umple cu apa. Vizavi, varful Nistru si nabadaiosul parau care curge cristalin prin talvegul andezitic accidentat, spectaculos.
Dincolo de vale, spre zona de agrement a lacului Nistru, atrag atentia numerosi muncitori silvici care aduna in gramezi resturile de lemn si care curata padurea. E un sentiment de incantare sa vezi ca, in urma lor, codrul ramane curat si degajat - lucru rar in cazul exploatarilor silvice, care in Romania s-au facut marlaneste, cel mai adesea.
O localitate miniera cu istorie veche
Satul Nistru are o istorie veche de sute de ani. Primii coloni minieri si metalurgisti de sorginte germana s-au stabilit in zona inainte de 1.700. A fost o localitate prospera pana in 1989, care incearca azi sa-si „oblojeasca” ranile brutalei si ireversibile-i caderi economice. In drumul spre fosta exploatare, nu pot sa nu ma gandesc la asa-zisa inchidere ecologica a perimetrelor miniere: un adevarat fiasco pentru mediu, dar nu si pentru conturile unora dintre cei care au profitat de fondurile iresponsabil alocate.
Se vede dintr-un ochi ca localnicii au un trai mai mult decat modest, chiar daca printre traditionalele gospodarii minieresti au aparut constructii noi, mari si chiar cochete. Silueta impozanta, in rosu, a unei scoli recent ridicate atrage atentia, iar un localnic ne lamureste ca in Nistru sunt foarte multi copii.
Parcam in fata Centrului de Afaceri, privind in josul strazii pustii. Spre
