Lucrările de demolare a „Bastionului”, pornite în 1948 înaintau foarte încet, datorită masivităţii zidurilor. Prin anii ’60, un articol apărut în revista „Contemporanul” avea să tragă un semnal de alarmă, pentru salvarea acestui vestigiu
„Nostalginii timişorene– album despre oraşul de altădată” (ediţia a III-a), este titlul volumui scris de publicistul Paul Răzvan (1928-1995), care a apărut la 16 ani de la moartea autorului.
Articolele despre "Timişoara de altădată" au fost publicate de Paul Răzvan în revista Timişoara Internaţional până în ianuarie 1995.
Am decis să republicăm articolele din dorinţa de a ne întoarce în timpuri şi locuri de odinioară ale Timişoarei, văzute şi trăite de Paul Răzvan.
Cel din urmă bastion
După cum este cunoscut, între 1723 şi 1763, vechea cetate medievală a Timişoarei a fost reconstruită în sistemul preconizat de renumitul inginer militar Sebestien de Vauban (1633-1707), mareşal al Franţei. Sistemul constă în ridicarea unei centuri de ziduri şi redute, cu planul în formă de stea; a fost considerat ca foarte modern pentru acele timpuri, fiind utilizat în construirea de fortificaţii în jurul multor oraşe din Europa apuseneană şi centrală.
În soarta (sau mersul istoriei?) a făcut ca „modernizarea” cetăţii de pe Bega să nu-şi mai aibă un rost. Într-adevăr, după retragerea armatelor otpmane, la începutul celui de-al XVIII-lea veac, nimeni, niciodată, n-a mai atacat sau asediat zidurile bastioanelor „vauban”-iene ale Timişoarei.
Veneau vremuri noi: începuse apusul „modei” oraşelor şi fortăreţelor înconjurate de şanţuri şi alte sisteme de apărare. Către sfârşitul secolului al XIX-lea, Timişoara avea să se desprindă din „corsetul” de cărămidă şi piatră; zidurile cetăţii au fost demolate, spre a se permite extinderea oraşului, ceea ce a dus la apariţia de noi car