Deoarece ne simțim parcă mai atrași de urît decît de frumos, teamă mi-e că am reținut din cariera lui Ionel Ganea, altminteri remar-cabilă, eșecurile înaintea izbînzilor. Căderile înaintea urcușurilor. Ca atare, l-am păstrat în memorie pe atacantul respectiv mai degrabă ca pe, să mă ierte!, apucatul care, zdrobindu-i genunchiul, l-a scos prematur din fotbal pe scoțianul John Kennedy în 2004 și care, 3 ani mai tîrziu, pe parcursul întîlnirii FC Timișoara-Rapid, l-a strîns de gît pe asistentul Dorin Mudura pînă să-l sufoce! A primit atunci o suspen-dare-record de 22 de etape, redusă ulterior la 16.
Corecți fiind cu cel poreclit Ganezu’, ar trebui să nu uităm însă că a evoluat nu doar la FC Brașov, Universitatea Craiova, Gloria Bistrița, Rapid, Dinamo și Timișoara, ci și la VfB Stuttgart în Germania, la Bursaspor în Turcia și la Wolverhampton Wanderers în Anglia. A strîns 340 de meciuri și 119 goluri. Cu 45 de selecții în “națională”, pentru care a marcat de 19 ori, Ionel Ganea a înscris la Euro 2000 golul victoriei din partida de 3-2 cu Anglia, penalty-ul transformat cu sînge rece în minutul 89 consfințind, o tempora!, calificarea “tricolorilor” din grupă în dauna britanicilor și a nemților! Amnezici, am omis și detaliul că a fost golgeterul campionatului României în ediția 1998-1999.
Recent, auzind că Ganea debutează ca antrenor principal în Liga 1 la Universitatea Cluj, club cu trecut glorios și cu suporteri admirabili, dar lăsat fără bani și fără jucători, destui și-au zis că nu va rezista. Că va pleca, repetînd istoria de la Rapid Chișinău, în maximum o lună. Misiunea lui se anunța de-a dreptul imposibilă, un fel de sinucidere. Nici măcar optimiștii nu-i dădeau șanse de salvare unei echipe aflate cu un picior în groapă, chiar cu amîndouă. La fel cum, știindu-l că ia repede foc, nu-i dădeau nici Ganezului.
Surprinzător însă, în ciuda pronostic
