Fabrica de ulei Argus a fost înfiinţată în 1943 de un grup de întreprinzători, în zona Obor din municipiul Constanţa, potrivit unui material realizat de Mediafax. Aceştia au cumpărat-o din Botoşani, au adus-o în Constanţa, bucată cu bucată, au montat-o acolo şi au pus-o în funcţiune.

Locul ales era avantajos pentru că pe actualul bulevard Alexandru Lăpuşneanu, aflat în imediata apropiere a fostei fabrici, era o linie ferată, iar zona era destul de aproape şi de port. Odată cu naţionalizarea, în 1948, denumirea fabricii, S.A.R Argus, a fost schimbată în „Întreprinderea de Ulei Constanţa“, unitatea funcţionând sub acest nume până la căderea regimului comunist, iar după 1990 a revenit la vechiul nume, cel de Argus.

Directorul tehnic al Argus, Sabin Robu, care lucrează la fabrica de ulei din 1990, spune că în 1968 a început o investiţie pentru construirea unei fabrici moderne, cu capacitate mai mare, la adresa la care Argus se găseşte şi astăzi, în strada Industrială numărul 1, iar cele două unităţi au funcţionat împreună până în anul 1980, când vechea unitate a fost dezafectată. „Construcţia unei fabrici mai moderne în perimetrul care astăzi se numeşte Zona Industrială a început în 1968. Aşa era conceput înainte, ca fiecare regiune să aibă o fabrică de ulei, de bere, de pâine, şi toate acestea au fost ridicate în această zonă în perioada aceea“, mai spune directorul tehnic al Argus.

După construirea noului sediu toate echipamentele pentru dotarea noii fabrici au fost importate de la firme din Vest şi au fost folosite mai bine de 30 de ani, o parte dintre acestea regăsindu-se şi astăzi în dotarea fabricii.

Echipamente importate din Belgia

„Când a fost făcută fabrica era o deschidere spre Vest şi mare parte din echipamente au fost importate de acolo. Astfel, tot ce ţine de partea de rafinare şi extracţie a fost importat de la o firmă din Belg