„Domestic” este o comedie neagră în care oamenii și animalele se joacă de-a viața și, mai ales, de-a moartea

Domestic” este cel de-al treilea lungmetraj al lui Adrian Sitaru, după „Pescuit sportiv” şi „Din dragoste cu cele mai bune intenţii”, iar filmul, anunţat ca o comedie despre „oameni care mănâncă animalele pe care le iubesc şi animalele care iubesc oamenii necondiţionat”, se dovedeşte a fi mai degrabă o comedie neagră şi puţin absurdă.

În sala de cinema – tot mai goală în ultima perioadă – cei câţiva spectatori se împart în două tabere. Unii care sunt încântaţi că au putut să se amuze, pe ideea „bine, dom’le că mai fac şi-ăştia un film românesc la care poţi să râzi, nu numai cu avorturi şi crime”. Alţii sunt supăraţi că fondurile CNC se consumă pe asemenea producţii „fără cap şi fără coadă”.

Un accident, un fapt banal...

Filmul lui Adrian Sitaru, însă, având în rolurile principale actori precum Adrian Titieni, Gheorghe Ifrim, Clara Vodă sau Ioana Flora, este mai mult decât o comedie de public, deşi e plin de scene amuzante, dar şi de umor întunecat. Şi vorbeşte despre lumea noastră de zi cu zi, lumea în care trăim, lumea locatarilor de bloc din România postdecembristă. O mică junglă în care trăim cu toţii, un mic univers atât de clar românesc, până în măduva oaselor, că într-adevăr devine comic.

Un zâmbet înfloreşte în colţul gurii când începe scena cu şedinţa de bloc, la care preşedintele de bloc e pus la colţ de tot comitetul pentru că nu ia atitudine împotriva vecinei care ţine câinele maidanez pe preş în faţa uşii şi câinele face pipi pe unde apucă... Îi găsiţi aici şi pe vecina guralivă, şi pe doamna în vârstă eventual fostă profesoară, ofuscată şi cu atitudine intelectuală distantă, şi pe vecinii amabili care vor să dea o mână de ajutor.

Însă totul se complică şi zâmbetul îngheaţă atunci când fetiţa preşedintelui de bloc (i