Anul trecut pe vremea asta, revista Finanţiştii atrăgea atenţia că dacă rata de schimb e lăsată să scape peste 4,42 lei/euro, populaţia va schimba o mare parte a economisirilor din lei n valută. În lunile care au urmat, cursul euro-leu a trecut de 4,42, ajungând chiar la 4,67 lei/euro, şi avertismentul s-a materializat. Depozitele în valută ale populaţie s-au majorat cu 17,4% în intervalul februarie 2012 - februarie 2013, în timp ce economisirile în lei ale menajelor au crescut cu doar 0,6%, mult sub nivelul dobânzilor.

Fireşte că “spasmele” valutare au provocat emoţii debitorilor şi daune băncilor, care s-au pomenit, în ianuarie 2013, cu un nivel al creditelor neperformante de 18,66%. Dar poate că, de fapt, chiar asta s-a dorit, ca depozite - pasive - în valută să finanţeze credite - active - în monedă străină. Din păcate însă, problema de abia de acum se complică. Ce se va întâmpla dacă se mută pasivele băncilor din euro în dolari? Ştiu că e tot valută, dar nu mai e moneda activelor.

Chestiunea în discuţie sigur că depăşeşte graniţele ţării noastre, dar exemplul unui Cipru legat ombilical de România - după cum îi place să spună fostului ministru al Controlului, Ionel Blănculescu - conduce lucrurile exact în această direcţie. Din câte se ştie, măsurile guvernului de la Nicosia le-au depăşit ca lipsă de bun simţ pe cele ale regimului Băsescu. În timp ce în România s-a aplicat principiul “Nu te mai plătesc să munceşti” şi le-au fost tăiate salariile bugetarilor, în insula mediteraneeană s-a intrat de-a dreptul cu bocanii în casa omului căruia i s-a zis: “Îţi iau din ce ai”.

Şi totuşi deşi le-a fost limitat cetăţenilor accesul la proprii bani, şi chiar urmează să fie deposedaţi de o parte din ei, nimic nu interzice schimbul valutar. Cu alte cuvinte, nu există un impediment ca firmele, care au conturi în bănci, să-şi treacă disponibilită