Am crezut că vremurile când şantajul şi ameninţările la adresa presei independente ajunseseră obişnuinţă au încetat odată cu prăbuşirea megalomanului Adrian Năstase. Am privit cu teamă demolarea instituţiilor democratice, în vara anului trecut, gândindu-ne că, dacă USL a îndrăznit să tragă cu tunul în justiţie, preşedinţie şi forurile europene, în presă va intra cu buldozerul. Iar temerile noastre au început să fie confirmate, după alegerile din decembrie.

Văzându-se instalaţi în fruntea bucatelor, useliştii şi-au dat seama că mai există ceva care le strica “tabloul de famiglie”: reviste precum Academia Caţavencu, care-şi permiteau să ironizeze toate bâlbele, prostiile şi aberaţiile scornite de ei. Încă de la finele anului trecut am primit, pe diverse canale, sfatul binevoitor că ar fi drăguţ să încetăm cu miştourile la adresa tripletei Antonescu-Ponta-Voiculescu, fiindcă altminteri riscăm să ne pierdem scaunul. Cum noi avem scaun la cap, am înţeles că, dacă nu acceptăm, ne vom pierde şi capul. Dar am rezistat şi am continuat să biciuim prostia fudulă a noilor guvernanţi.

Atunci, s-a trecut la ameninţări. Am fost anunţaţi, tot prin interpuşi, că, dacă îl mai supărăm pe “Şefu’” – nu ni s-a spus cine este Şefu’, dar am dedus că e vorba de cineva important din USL, vom rămâne fără publicitate, întrucât marile firme şi companii vor fi “convinse” să ne ocolească. De asemenea, am început să avem probleme cu difuzarea, din cauza presiunilor exercitate “de la vârf” asupra firmelor de profil. Mai nou, se zvoneşte că vom primi colegi noi, mai dispuşi să facă frumos la “tanti USL” decât am fost noi. Or, aşa ceva nu putem accepta. Nu putem împărţi aceleaşi pagini cu nişte domni mai obsedaţi de Băsescu decât Badea, Gâdea, Ciuvică şi ceilalţi ciuvici ai Antenelor la un loc.

Ca atare, drumul nostru la “Academia Caţavencu” se opreşte aici. Pentru că nu acce