Săptămâna trecută am discutat despre votul preferenţial, când un comentariu al unui cititor mi-a atras atenţia: "Domnule Avramescu, ce spuneţi dumneavoastră este pentru generaţiile viitoare... Când vom vedea liste de candidaţi cinstiţi şi care spun ceea ce gândesc, selecţionaţi după performanţele lor profesionale şi civice, nu după averea ascunsă de Fisc, probabil că vom avea şi alegători care să voteze preferenţial". Spun că mi-a atras atenţia acest comentariu pentru că este tipic pentru un gen de critică adus sistemelor de vot (precum şi altor formule susţinute de teoretici-eni). În această viziune, schema este bună doar pe hârtie, iar "realitatea" - "meandrele concretului" - ar fi cu totul alta. În cazul de faţă, ideea (votul preferenţial) ar fi prea avansată pentru societatea noastră. Nu am făcut un sondaj, nu am date certe. Suspectez însă că această optică este extrem de răspândită. "Nu se poate, nu merge, e o idee pentru viitor, dar acum nu suntem pregătiţi, asta merge în Australia, dar nu la noi, asta e situaţia, nu avem ce face etc". Recunoaşteţi, desigur, muzica... Mulţi dintre cei care exprimă aceste poziţii sunt oameni de bună-credinţă. Dar asta nu face ca stilul acesta de argumentare să fie corect şi folositor. Problema nr. 1: una-i una, alta-i, alta... Eu am arătat avantajele unui sistem de vot. Nu m-am referit la candidaţi. Orice sistem de vot se aplică unui set anume de candidaţi. Un sistem de vot nu se poate duce în casele oamenilor sau în instituţii, să bată la uşă şi să ia de guler un cetă-ţean de treabă pentru a-l unge deputat, primar sau Preşedinte. Alegătorul, în cadrul regulilor unui sistem de vot, selectează doar dintre candidaţii pe care îi are în faţă, pe buletinul de vot. Niciun sistem de vot nu îi poate transforma pe aceşti candidaţi în ceva ce aceştia nu sunt. Dar atunci la ce foloseşte sistemul de vot? Simplu: selecţie dintr-un set de can