Începem cu sfârşitul: oraşul Simeria îşi datorează existenţa dezvoltării reţelei feroviare naţionale. Cum s-a ajuns aici? Iată povestea care începe, paradoxal, cu un refuz. În toamna anului 1866, aproape întreaga populaţie a vechiului centru urban Deva, atestat documentar încă din anul 1269, se împotrivea amplasării unei colonii care urma să-i adăpostească pe constructorii căii ferate Arad-Alba Iulia şi să cuprindă şi atelierele necesare acestora. În ciuda refuzului, numeroşii lucrători germani, maghiari, cehi şi slovaci şi-au alcătuit nişte locuinţe improvizate, în realitate nişte barăci din lemn, care au format aşa-numita „Colonie Mică”, ridicată pe un teren viran situat la marginea satelor Simeria Veche, Săuleşti şi Biscaria. Arad-Alba Iulia: prima cale ferată din Transilvania După numai câteva luni, în ziua de 17 iulie 1867, la Viena, a luat fiinţă „Societatea Primei Căi Ferate din Transilvania”; iar în viitorul nod cale ferată de la Simeria a demarat construcţia clădirilor gării, ale magaziei pentru mărfuri şi ale primei remize pentru locomotive. Concomitent, comerciantul Bosniak a deschis prima prăvălie mixtă în zonă, iar Herman Roth a ridicat o clădire în care aveau să funcţioneze brutăria, măcelăria, cizmăria şi prima cârciumă. Tot în anul 1867, într-una dintre încăperile viitoarei gări Simeria a fost înfiinţat şi primul birou poştal. În primăvara următoare, pe şantier au început să fie montate primele panouri de cale, iar în dimineaţa zilei de 21 august 1868, la ora 9.00, din bătrâna cetate a Aradului a pornit spre Deva primul tren, remorcat de locomotiva cu numărul 17 şi numele de „MAROS – PORTA”. O lună mai târziu, pe măsură ce lucrările au avansat, pe liniile staţiei Simeria şi-a făcut apariţia prima locomotivă cu abur, condusă de mecanicul Marton Grosz, însoţit de fochistul Francisc Marx. Data de 22 decembrie 1868 a rămas definitiv înscrisă în istoria fe