Un desert pe cât de gustos, pe atât de uşor de făcut, este tarta cu mere. Potrivit cercetătorilor, istoria prăjiturii începe pe la 1850 şi este legată oarecum de numele lui Napoleon al III-lea. Se spune că împăratul a cumpărat în regiunea Lamotte-Beuvron din Sologne un domeniu foarte întins. Simţind că e rost de făcut afaceri, un localnic pe nume Jean Tatin şi-a transformat propria casă în hotel, pentru a putea primi oaspeţi de tot soiul. Cele două fiice ale acestuia, Caroline şi Stephanie, au preluat hotelul după moartea tatălui lor. Cea mai mare dintre ele, Stephanie avea în grijă bucătăria, în timp ce Caroline se ocupa de primirea oaspeţilor. Însă, într-o bună zi, bucătăreasa Stephanie s-a luat cu vorba şi a uitat să pregătească tarta cu mere care făcea mândria hotelului. Oaspeţii aşteptau desertul, în timp ce merele şi aluatul aşteptau, la rândul lor, pe masa din bucătărie. Cum s-a descurcat fata? A uns rapid tava cu un strat gros de unt, a tăiat merele şi le-a pus la cuptor. După ce acestea s-au copt şi-a dat seama că a uitat să pună aluatul aşa că a scos tava din cuptor şi în loc să aşeze aluatul dedesubt l-a pus deasupra. Când aluatul s-a rumenit a scos tava şi a răsturnat-o cu susul în jos, asfel că merele au ajuns tot deasupra. Aşa s-a născut tarta Tatin, care a sporit renumele bucătăresei şi al hotelului ei. Se mai spune că restaurantul Maxim’s din Paris a preluat imediat reţeta şi a făcut din tarta Tatin un desert renumit în toată Franţa. Dar cum se prepară un astfel de deliciu culinar… În principiu, aluatul se obţine din făină, unt şi sare, la care se adaugă zahăr şi apă. La rândul ei, umplutura se compune din mere dulci, unt, zahăr, vanilie şi scorţişoară. Merele se taie în jumătăţi, se înlătură cotorul şi seminţele şi se coc în cuptor într-o tavă unsă cu unt şi presărată cu zahăr vanilat; în interiorul merelor se pot pune stafide sau fructe confiate. Po