La 1 aprilie 527, Iustinian a fost numit co-împărat al Imperiului bizantin de către împăratul în funcţie, Iustin, un fost senator analfabet, care iubea prea mult confortul la care ajunsese, la cei şaptezeci de ani ai săi, pentru a-l mai interesa conducerea efectivă a statului. Aceasta a fost lăsată în seama lui Iustinian, strălucit regent şi nepot al împăratului. În acelaşi an, Iustin a murit, întreaga putere revenindu-i lui Iustinian.

Iustinian s-a născut într-o familie umilă de ţărani iliri (posibil slavi), în apropiere de Serdica, Sofia modernă, în anul 482. Unchiul său, Iustin, l-a dus la Constantinopol şi i-a asigurat o educaţie aleasă. Iustinian s-a remarcat în asemenea măsură în armată, apoi ca ajutor şi ucenic al lui Iustin, timp de nouă ani, încât i-a secondat la tronul imperiului. La moartea lui Iustin, Iustinian avea patruzeci şi cinci de ani.

Începutul domniei lui Iustinian nu a fost lipsit de greutăţi. În ianuarie 532, a fost cât pe ce să fie răsturnat de o insurecţie populară, răscoala cunoscută sub numele de Nika. Tentat să fugă, se pare ca a fost reţinut de determinarea soţiei sale, Teodora, care l-ar fi convins că „cel mai frumos giulgiu e purpura”, şi salvat de fermitatea celor doi principali generali, Belisarios şi Narses, care au reprimat răscoala cu maximă duritate, conducând detaşamente de goţi aflaţi în cadrul trupelor imperiale. Pagubele au fost considerabile în capitală. În timpul răscoalei, catedrala Sfânta Sofia a fost complet incendiată, împreună cu o parte a palatului imperial. Răsculaţii au atacat închisorile şi au eliberat prizonierii.

Iustinian a început imediat reconstrucţia catedralei Sfânta Sofia (sfinţită în anul 537), care a rămas până în 1453 cea mai mare biserică a creştinătăţii. De altfel, Iustinian şi-a manifestat talentele de constructor şi de restaurator în întregul imperiu, nu doar