Unul dintre cei mai cunoscuţi actori moldoveni de teatru şi cinema din perioada sovietică, Victor Voinicescu-Soţchi, a revenit din Franţa pentru a-şi întâlni colegii de scenă din Moldova, după aproape 30 de ani de despărţire.

A fost Romeo, Don Juan, Harap Alb şi prinţul Iusupov pe scena teatrală. A întruchipat eroi chipeşi în „Poienele roşii“, „Lăutarii“, „Această clipă“ şi în alte zeci de pelicule. La 68 de ani rămâne un bărbat fermecător.

Cu pantofii lustruiţi, cămaşa descheiată la guler şi fularul aruncat într-o doară după gât aduce a Alain Delon. Trece cu uşurinţă de la o limbă la alta, deşi uneori graseiază vorbind în română. Îşi întâmpină prietenii la Casa Actorului.

„N-am venit aici nici să mă laud, nici să mă plâng, doar să vă văd după 30 de ani de despărţire. Timpul e o maşină pornită, care zdrobeşte oase, mai ales în profesia noastră. Viaţa însă e frumoasă, iar aceste clipe de reîntâlnire sunt o minune“, le spune aşezat comod pe marginea scenei.

„Dacă cinematografia şi teatrul moldav nu mi-au simţit lipsa, mie cu siguranţă mi-au lipsit“ - Victor Voinicescu-Soţchi

Le povesteşte cum a luat viaţa de la capăt în 1985, când a emigrat la Paris: „Exilul, străinătatea, singurătatea sunt teribile, fraţilor. Venind la 40 de ani în Franţa, o ţară care m-a chemat mereu, am luat-o nu de la zero, dar de la minus. Am lucrat în construcţii, în baruri şi restaurante, într-o societate de import-export. În paralel, învăţam franceza şi peste un timp m-am întors în teatru, unde mi-a fost şi mai greu, pentru că actoria cere nu doar dăruire de sine, ci şi un bagaj enorm“.

A jucat în Théâtre du Lucernaire („un teatru experimental din centrul Parisului, care semăna cu „Luceafărul“ de altădată), a ajuns la Festivalul de la Avignon şi a avut chiar un turneu în Rusia. Au urmat câteva roluri în filme franceze, unde a interpretat ba un profesor rus, b