„Chiaburii satelor”
„Hrăpăreţi şi vicleni, chiaburii satelor noastre sunt o piedică în drumul spre o viaţă mai bună a ţăranilor muncitori. Chiaburii mai stăpînesc încă pământurile cele mai roditoare, au cele mai multe unelte şi maşini agricole şi cele mai bune vite de muncă...Pentru un căuş de făină, pentru o bucăţică de lemn sau pentru o zdreanţă de suman, ţăranul muncitor este obligat să lucreze, fără plată, săptămâni întregi pe ogoarele chiaburilor, la prăşit, la cosit sau la secerat”.
„Lupta poporului”, Anul III, nr. 508, Suceava, Vineri 1 Aprilie 1949.
„Codiştii”
„Trăim sub spectrul negru al presiunii inflaţioniste determinată şi de faptul că mărfurile vandabile care interesau populaţia deveniseră, în ultimii ani, invizibile. În schimb foarte vizibile se arătau, în proporţii monstruoase, cozile la alimentarele goale. Îndeosebi, lungile, îndelungatele cozi de aşteptare. Se aştepta să vină, să se dea carne la măcelărie, să vină să se dea ouă la aprozar şi la alimentare, să vină, ca dintr-o altă lume, să se dea codiştilor fel de fel de produse, care, în tristul lor vis colorat gastronomic, se profilau în imagini inimaginabile. În aceste vise saturate de calvar, oul căpăta dimensiuni cosmice. Aşa ajungea, bietul de el, fragilul, să-li trăiască, în conştiinţa maselor, condiţia sa primară de ou originar, al începuturilor vieţii pe Pămînt...Numai că mitologia se degrada, se clocea în cuibul pustiu al timpului de aur, al nevăzutei, migratei de mult Păsări de aur...A apărut însă acum o situaţie imprevizibilă. Ouă de import! Aşadar, ţineţi-vă bine găinuşe autohtone să nu ameţiţi, acolo sus, pe prăjina coteţului. Mai bine treceţi la treabă!”.
„Pardon” (Periodic de satiră şi umor), Anul I, nr. 9, Aprilie 1990.
„Chiaburii satelor”
„Hrăpăreţi şi vicleni, chiaburii satelor noastre sunt o piedică în drum
