Într-o lume care se redesenează din punct de vedere geostrategic, administrația de la București dă impresia că acționează într-un univers paralel, acaparat aproape în totalitate de jocuri minore şi agende personale şi de grup meschine.
Uitându-te la maniera în care este guvernată România și la multe dintre personajele care dețin în acest moment pârghiile de putere, ai adesea imaginea unor maimuțe care au scăpat în cockpit-ul unui avion și acum se joacă cu manetele și butoanele de la bord. Problema nu e doar aceea că o întreagă clientelă de partid a fost plasată, fără discernământ, fără o minimă preocupare pentru un nivel decent de competență, în poziții politice influente, ci că, în ansamblu, întregul aparat guvernamental s-a deprofesionalizat în urma repetatelor desanturi politice din ultima decadă. S-a pierdut în mare parte acea memorie instituțională care face ca mecanismele statului să funcționeze rezonabil la trecerea de la un ciclu politic la altul.
Fenomenul nu e nou, sunt destule exemple de dat și pentru perioada guvernării PDL, dar în momentul de față avem doi factori agravanți: 1) gradul de competență și de asumare responsabilă a guvernării la nivelul principalilor decidenți politici din USL este îngrijorător de scăzut; 2) capacitatea liderilor USL de la centru de a rezista presiunilor exercitate de baronii locali, fie că e vorba de numiri în aparatul administrației de stat, fie că e vorba de preluarea controlului asupra unor resurse, este și ea la cote minimale. E adevărat, nici PDL nu a fost ferit în trecut de astfel de derapaje, dar multe dintre ele au fost corectate prin intervenția lui Traian Băsescu. Or, în momentul de față, în PNL domnește arbitrariul, nimic în afară de loialitatea față de nucleul dur de conducere din jurul lui Crin Antonescu nu pare să conteze atunci când se ia o decizie
