Japonia se află într-o mare ofensivă comercială şi negociază trei acorduri de liber-schimb. Pe plan internaţional se redesenează de fapt un întreg sistem de relaţii comerciale în jurul acestor mari ansambluri. Recent, în cursul unui vizite efectuată la Paris, şeful diplomaţiei americane John Kerry avea numai cuvinte de laudă pentru acordul de liber-schimb care se profilează la orizont între Statele Unite şi Uniunea Europeană. Aceste acorduri se multiplică însă pe planetă, iar Japonia a decis să negocieze trei în acelaşi timp: unul cu Uniunea Europeană, altul cu Statele Unite şi un al treilea cu China şi Coreea de sud. De notat că Statele Unite au semnat un acord similar cu Mexicul şi cu Canada. O adevărată cursă este lansată de fapt de marile puteri industriale şi comerciale pentru ocuparea teritoriului şi crearea unor zone de influienţă. Statele Unite văd şi mai departe şi militează pentru crearea unui Parteneriat Transpacific, ceea ce ar însemna crearea celei mai mari zone de liber-schimb din lume. In ce-i priveşte pe europeni, ei sunt interesaţi să semneze un acord cu japonezii în măsura în care împreună cei doi parteneri ar reprezenta 30 la sută din economia mondială şi 40 la sută din comerţul mondial. De notat că Uniunea Europeană a semnat deja un astfel de acord, în vara anului 2011, cu Coreea de sud. Negocierile sunt uneori dificile pentru că de fapt fiecare partener are sectoare pe care doreşte să le protejeze. Japonia se remarcă însă în prezent printr-un fel de voluntarism politic şi comercial, în special datorită personalităţii noului prim ministru conservator Shinzo Abe. Acesta din urmă consideră că Japonia este încă mult prea orientată spre sine însăşi şi trebuie să ia exemplul exonomiilor deschise promovate de unele ţări din Asia sau America latină. Japonia mai doreşte să se repoziţioneze în centrul economiei mondiale şi imaginează un scenariu care se pr