Zilele trecute pe fluxul media a apărut o ştire importantă pentru Baia Mare. Piritele arsenioase depozitate în zona Flotaţiei Centrale au fost vândute în urma licitaţiei desfăşurate la sediul Remin. Pentru cele 500 de mii de tone de pirite se va primi peste 50 de milioane de dolari. O ştire, un fapt divers, o tranzacţie importantă, toate la un loc, iar povestea Remin merge mai departe.

Piritele arsenioase provin de la EM Şuior, o mină care avea minereu bogat în metale preţioase, dar avea şi arsen într-o cantitate aşa de mare, că aceste pirite nu au putut fi prelucrate în România. Deoarece aveau peste 12 grame de aur per tonă, piritele au fost depozitate în ideea că va veni o vreme în care vor putea fi valorificate corespunzător. Au fost încercări de a fi prelucrate, dar emisiile de arsen au oprit prelucrarea. Aşa s-au adunat peste 500 de tone de pirită arsenioasă. Nu mai intrăm în amănunte, mineritul maramureşean a fost „ucis” de cei care s-au închinat la interese străine de această ţară. După ce ortacii maramureşeni s-au apucat de meserii „complementare”, culesul ciupercilor, a fructelor de pădure, după cum i-au îndemnat miniştrii care au pus lacătul pe Remin, din cea mai mare unitate economică a Maramureşului au rămas iazurile de decantare şi aceste pirite cu arsen.

Anii au trecut, Remin a intrat în insolvenţă cu peste 100 de milioane de euro datori. S-au vândut active şi se mai vând în continuare. Unul din active este acest „deal” otrăvitor, depozitat pe pământul gol şi din care se scurge otrăvuri în pământ, iar vântul duce arsenul în stare „nobilă”, peste Baia Mare sau localităţile din zona Flotaţiei Centrale.

Piritele au fost o posibilă afacere, de aceea ele au fost vânate de unii sau alţii. Prin influenţele avute, unii oameni de afaceri maramureşeni au încercat să le vândă în China prietenă. Acolo nu sunt probleme