O foarte mare parte din continentul european, din Uniunea Europeană mai ales, unde catolicismul şi protestantismul reprezintă religia majoritară în 15 respectiv 8 state, a sărbătorit în aceste zile vacanţele de Paşte: luni 1 aprilie nu va fi fost doar o zi mai lungă cu o oră ci şi ziua liberă din punct de vedere religios.
Nu a fost cazul pentru cele 4 ţări în care ortodoxia este, ea, predominantă, însă adepţii acestei religii care locuiesc în ţările catolice vor avea vrând nevrând liber, şi ei, în 1 aprilie. Unii au sărbătorit aceste Paşte chiar dacă nu este religia lor, pentru că aşa se face, şi oricum nu ai de ales, alţii au inghiţit în sec şi au regretat că, din nou, capriciile calendarelor religioase au făcut ca anul acesta cele două sarbători, ale catolicilor şi protestanţilor, şi ale ortodocşilor şi greco-catolicilor, să nu corespundă.
Asemeni, aseară, unei cunoştinţe dintr-un magazin, care îmi spunea cât regretă că în Franţa sărbătoarea lor de Paşte nu va fi marcată de nicio zi liberă...este, pur şi simplu, regretabil.
UE nu ignoră faptul că factorul religios joacă un rol esenţial în cotidianul europenilor, şi, în ciuda faptului că nu a fost introdusă în Constituţia europeană ad-hoc, religia Uniunii nu este de fapt una singură. Ci mai multe, catolică, protestantă, ortodoxă, musulmană, evreiască...Asemeni manualelor şcolare care, în Franţa, vorbesc despre trei mari curente religioase – catolică, musulmană şi iudaică – trimiţând în rândul ereticilor tot ceea ce înseamnă protestant sau ortodox, UE este extrem de discriminatorie din acest punct de vedere.
Din păcate, aceste zile libere de acum ne întorc, ca de fiecare dată când sărbătorile nu cad în acelaşi timp (au avut loc în acelaşi timp în 2011, şi se va mai întâmpla în 2014, 2017, 2025...) în urmă cu câteva secole: mai precis, în secolul al XVI-lea, când Biserica Romano-Catolică a deci
