Pentru agricultură este nevoie de suprafaţă – asta o ştie toată toată lumea. Ceea ce nu ştie toată lumea este că această suprafaţă nu trebuie să fie exclusiv legată de terenul avut la dispoziţie.
Deşi agricultura verticală se referă în general la mega structuri urbane – soluţii menite să asigure hrana megapolisurilor care extinzându-se şi unindu-se în spaţii continue înghit domeniul agricol dintre oraşele componente – principiile ei pot fi aplicate la nivelul oricărei grădini – astfel un hectar de grădină poate reprezenta mai mult de un hectar de cultură prin amenajarea unor “structuri” verticale – astfel hectarul de grădină poate deveni un hectar plus 25%, 35%, 50%… n% de cultură.
La nivelul grădinii aceste structuri pot fi compuse din PET-uri suspendate. Sticlele de plastic – PET (Polietilen tereftalat) – cel mai comun deşeu pe care îl “produc” gospodăriile din România – pot deveni recipiente uşor “prelucrabile” pentru a susţine cultura pe verticală a unor legume, zarzavaturi sau ierburi aromatice. Prelucrarea PET-urilor presupune nişte banale decupaje şi perforări iar “structurile” de care pot fi suspendate pot fi rasteluri, garduri sau pereţi.
Avantajele acestei soluţii – în esenţă de reutilizare a deşeurilor – sînt numeroase – de la multiplicarea suprafeţei de cultură pe aceeaşi parcelă ocupată, la economia de apă şi nu numai.
În funcţie de înălţimea “structurii” care susţine PET-urile, de numărul acestor structuri şi de densitatea PET-urilor pe fiecare “structură” suprafaţa câştigată creşte cu mai mult sau mai puţin – dar sigur creşte.
O parcelă de 10 000 m² poate oferi o suprafaţa de cultură de aproape 15 000 de m² prin simpla ridicare a unor structuri/perdele- înalte de 1,5 m şi lungi de 100 de metri din 2 în 2 metri, pe care să se suspende PET-uri transformate în ghivece de răsaduri – ar fi practic încă o jumătate de
