E și Buzăul un oraș, nu? Și merită vizitat, că altfel de ce ar exista? Cu toate că primul taximetrist mi-a zis că-i „mic și urât ca Sectorul 6”, că știe el de când a venit în Drumul Taberei la un verișor, nu m-am lăsat demoralizat. Din mașină pare curat și e liniște. Ce să vrei mai mult. Mă privește lung prin oglinda retrovizoare după ce aude că vreau să ajung la Hanul Crâșmărița din Buzău. Nu par genul care merge la un han, ori la ce să mă aștept?
Cum faci doi pași la ieșirea din Buzău, vezi hanul. Mare, impozant și destul de scump la privire din exterior. Aproximativ 150 de lei camera de două persoane, și-n comparație cu altele pare rezonabil dacă te gândești că locul e numai bun de dus o doamnă după ce o scoți la un restaurant select din zonă. Câte femei din viața ta ai aruncat într-un pat cu baldachin, lângă un șemineu și o lampă vintage? Pentru că toată pensiunea-i decorată într-un stil vintage, cu bun-gust și un aer luxos. Pe alocuri pare părăsit, ori e liniștea specifică unui han cu piscină interioară. Așa „retro”, dar are de toate: internet wireless, televizor, cabină de duș, minibar cu prețuri mari, balcon și căldură. Practic, în 150 de lei ai de toate, doar să mai găsești femeia pe care s-o impresionezi.
Buzăul, dacă-ți găsești un ghid precum taximetristul „nea Romică”, nu-i un oraș plictisitor deloc: „Băieți, ce vreți? Avem de toate! Mecdolandz, Chef Si şi cluburi… vreți în club? Să fie mai zgomotos, sau mai puțin zgomotos? Mai bucăți, sau mai cumințele? Hai că știu, nu-i stres, vă duc unde vreți. Ș-aici e cartea mea de vizită, mă sunați oricând”, ne spune în timp ce ne întinde un carton cu două numere de telefon și un nume parcă scris la tiparnița lui Gutenberg.
Dacă am fost cuminți în Buzău o să vă povestească nea Romică, pentru că și nouă ne-a zis de alți clienți. Una peste altele, fără legătură la fete, Buzăul nu-i un oraș rău, dacă
