Asistăm, în aceste zile, la ceva ce, în urmă cu nu multă vreme, ar fi părut de neconceput. Traian Băsescu recuperează, securistic, puterea, utilizând forța lui de prostire sau pur și simplu arma exersată a șantajului. Victimă pare a fi Ponta, devenit plastilină în mâna satrapului. Cum de a ajuns la acel nenorocit pact de coabitare și cum de face, cu zâmbetul pe buze, jocul Băsescului mi-e imposibil să răspund. E procuror! – mi-a spus cineva cu tâlc. Și ce-i cu asta? Băsescu s-a bazat, în toată evoluția lui prezidențială, pe procurori. Pe câțiva procurori din vârf. Procuror la vârful CSM, procuror la Curtea Constituțională, procuror la DNA. De ce nu procuror băsist și în fruntea Guvernului? Pentru prima oară în istoria acestor instituții, CSM, sfidând statutul acestui organism, e condus de un procuror, madam Hăineală. Morar care, după prelungiri și răsprelungiri, e tot procurorul procurorilor, peste deneauri și parchete. Când pleacă de aici, dacă va pleca vreodată, ajunge – o premieră insultătoare din nou – în Curtea Constituțională, un procuror care va judeca. Băsescu are știința de a agăța procurori și de a-i confisca pe viață. Sunt câțiva în care stă întreaga lui putere construită pe amenințare și șantaj. Kovesi, plantată prin voia, culmea, lui Ponta, de unde ne-a bombardat cu rapoarte MCV-iste cătrănite, e cerută îndărăt de arendașul din Deal, incapabil să conceapă viitorul lui fără ea. DNA-ul trebuie să fie ori la ea, ori la Morar, ori la Morar ori la Koveși. În acest jos amețitor de procurori, intră, la ordin, și unii mai mărunți care ajung în sate ca-n vremea stalinistă, anchetându-i pe țărani ca la colectivizare și executând lucruri murdare, incredibile pentru vremurile pe care le trăim. Ei bine, această putere a lui Băsescu e pe cale de a fi reconstruită cu mâna dușmanului devenit prieten, dacă nu slugă. Mișcarea aproape anunțată a lui Ponta de a o aduce, und