2 aprilie este „Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii” și a fost declarată astfel, în numele lui Hans Christian Andersen, născut la 2 aprilie 1805 la Odense, în Danemarca.

Creatorul unora dintre cele mai frumoase povești ale lumii – „Degeţica”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului”, „Lebedele” sau „Răţuşca cea urâtă” (despre acest basm Andersen spunea că este „biografia” sa), „Crăiasa zăpezilor” sau „Fetiţa cu chibriturile” – a avut o existență zbuciumată și ciudată, ea însăși subiect de poveste.

Pasionat de teatru în copilărie – chiar și-a construit un mic teatru de jucărie –, Hans Christian a fost silit să lucreze după moartea tatălui, într-o fabrică de țigări. Iar apoi, la școală, n-a fost tocmai un elev strălucit. Suferea, se pare, de dislexie. Iar experiențele pe care le-a avut ca elev l-au descurajat în a mai scrie, după cum avea să mărturisească la un moment dat.

Dar partea din biografia lui care a suscitat întotdeauna atenția a fost orientarea sexuală despre care s-a scris şi s-a vorbit mult, încă de la începutul anului 1901, când, în publicaţia „Anuar despre ambiguitatea sexuală”, apare articolul „Hans Christian Andersen: Probe ale homosexualităţii lui”, semnat de Carl Albert Hansen Fahlberg sub pseudonimul Albert Hansenin. Se crede că unele din poveştile scrise ascund în textul lor dragostea pe care Andersen a avut-o pentru diverşi bărbaţi. Astfel unii biografi susţin că povestea „Mica sirenă” este şi o declaraţie de dragoste pe care Hans Christian o face unui tânăr, Edvard Collin, ce nu îi va împărtăşi, însă, sentimentele.