Gropi de gunoi improvizate la marginea unor sate, câmpuri întregi acoperite cu deşeuri menajere: acesta era, nu cu mult în urmă, peisajul obişnuit al lumii rurale în care trăiesc jumătate din cele 20 de milioane de români. Tranziţia haotică pe care a cunoscut-o România în anii 1990, după căderea dictaturii comuniste, a împiedicat ţara să pună pe picioare o strategie pentru gestionarea deşeurilor, scrie luni Le Monde.
Numai în anul 2000, când Bucureştiul a demarat negocierile de aderare la Uniunea Europeană, guvernul a început să reflecteze asupra unei politici privind gunoaiele care să respecte normele europene.
Sarcina se dovedeşte însă a fi dificilă. Ţara rămâne cel mai slab elev al Uniunii la acest capitol. Potrivit statisticilor europene publicate în martie, România nu recicla, în 2011, decât 1% din deşeurile sale menajere, restul ajungând în gropile de gunoi. Şi aceasta în contextul în care UE le-a fixat statelor sale membre obiectivul de reciclare a deşeurilor lor menajere în proporţie de 50% la orizontul lui 2020.
La 19 martie, la Bruxelles, România a participat la un seminar vizând ajutarea ţărilor cel mai puţin performante în materie de gestionare a deşeurilor în a-şi optimiza politicile cu ajutorul unor foi de parcurs personalizate.
România, ultima ţară care s-a alăturat UE alături de Bulgaria în 2007, a rămas mult în urmă. Într-o înţelegere cu Comisia Europeană, Bucureştiul fixa drept limită data de 16 iulie 2009 pentru închiderea a 78 de gropi de gunoi aflate în apropierea unor oraşe importante şi a 7.068 de mici gropi de gunoi improvizate în sate. 'Doar 19 gropi de gunoi au fost închise în zonele urbane, iar 59 continuă să funcţioneze de o manieră ilegală', recunoştea, după expirarea termenului, fostului ministru al mediului din acea vreme Nicolae Nemirschi. 'În mediul rural, doar 1.304 de gropi de gunoi au fost închise, în
