„ ‘Frumoasă ţară, păcat că-i locuită’ spunea cineva referindu-se la mizeria sub aspect ecologic, întâlnită la tot pasul în această ţară minunată. Mizeria, în România, este tradiţională, de sute de ani iar în ultimii 23 a luat proporţii de nesuportat. Chiar dacă e paradoxal pentru unii, prosperitatea românilor după 89 este de necontestat. Da, este vorba de prosperitatea medie, chiar dacă cei săraci trăiesc din zgurele căzute de pe masa celor bogaţi. Ce vedem pe râul Jiu, pe marginea şoselelor, prin zonele relaxante pentru turişti, în jurul tomberoanelor răvăşite de cei fără adăpost, constituie oglinda educaţiei noastre, oglinda legislaţiei în materie, este oglinda celor plătiţi să vegheze pentru mediu în care trăim, este oglinda societăţii de consum, este ce descrie Pascal Brucner în cartea sa, Mizeria prosperităţii (este un titlu formidabil). De unde vin aceste ambalaje? Ce a fost în aceste ambalaje, s-a consumat de cineva? Dacă inspectorii de mediu ar sta la pândă cum stau poliţiştii de la circulaţie şi ne-ar sancţiona pentru orice hârtie aruncată nu mai vorbesc de plase sau sticle de plastic, ar fi mai multă curăţenie. Dacă plasele din şi sticlele din plastic s-ar scumpi de 20 de ori la centrele de colectare situaţia ar fi alta. Dacă în şcoli mizeria produsă de elevi ar influenţa nota la purtare, ar fi iar ceva benefic. Lista poate continua, dacă ne-am inspira din legislaţia japoneză în materie de mediu, unde curăţenia este un cult. În 12 oraşe vizitate şi la toate obiectivele turistice, nu am văzut coşuri de gunoi, nu am văzut tomberoane decât sub lacăt, dar nu am văzut nici măcar petale (metaforic) pe străzi, iar la nivelul legislaţiei există 18 tipuri de deşeuri. Aşa e domnule primar Cârciumaru? Vă întreb retoric ca să înţeleagă colaboratorii dumneavoastră de ce sunteţi aşa exagerat iar gorjenii, de ce e curăţenie în oraş”Nicu Bercea
„Nu ştiu cine ar t
