Sunt convins că acum 23 de ani nu conştientizam potenţialul inovativ al economiei româneşti. După 23 de ani de mutaţii economice bulversante, am devenit o ţară de o emergenţă ...ruderală. Iată un exemplu reprezentativ, găsit pe rafturile băcăuane: urzici ambalate la pungă de jumătate de kilogram, numai bune de gustat în vremuri de restrişte impusă sau... autoimpusă. Eticheta poată însemnul plaiurilor româneşti, ni se confirmă că avem de-a face cu o calitate de prim rang iar ca bonus ni se oferă şi o savuroasă reţetă de piure de urzicuţe cu mămăliguţă caldă. Având în vedere că termenul de garanţie nu este trecut, presupun că vajnicele plăntuţe sunt tratate pentru o perioadă de timp geologic. Câteva propuneri pentru a putea cuceri definitiv pieţele internaţionale: comercializarea produsului împreună cu o carte de bucate a domnului Mencinicopschi (la care să avem bonus şi un video–CD cu documentarul high-definition „Urzicuţa şi urzicarea la români”) şi adăugarea unor informaţii suplimentare de ordin nutriţional: „Crescute după cele mai tradiţionale şi ecologice micţiuni, fără adausuri de drumuri modernizate”