Pana la modificarile aduse Codului muncii prin Legea nr. 40/2011 privind modificarea si completarea Legii nr. 53/2003, angajatorii care erau nevoiti sa efectueze concedieri colective erau pusi in situatia deloc agreabila de a stabili ordinea salariatilor la concediere pe baza unor criterii de selectie eminamente de natura sociala.
Astfel, angajatorul care se afla in situatia de reduce numarul posturilor de acelasi fel din organigrama, trebuia sa selecteze dintre cei care ocupau posturi identice cu cele redundante pe aceia care urmau a fi concediati, respectiv pe cei care urmau sa-si continue activitatea pe baza unor criterii de selectie precum:
(a) daca masura restructurarii ar fi afectat doi soti care lucrau in aceeasi unitate, se desfacea contractul de munca al sotului care avea venitul cel mai mic;
(b) concedierea ar fi trebuit sa afecteze, mai intai, persoanele care nu au copii in intretinere;
(c) concedierea ar fi trebuit sa afecteze, in ultimul rand, femeile care au in ingrijire copii, barbatii vaduvi sau divortati care au in ingrijire copii, intretinatorii unici de familie, precum si salariatii, barbati sau femei, care mai au cel mult 3 ani pana la pensionare, etc.
In practica, nu de putine ori, apareau probleme, in special atunci cand salariatii care trebuiau disponibilizati in urma aplicarii criteriilor de selectie aveau o conduita si/sau rezultate profesionale mai bune decat cele ale angajatilor care trebuiau pastrati.
Evident, angajatorii preferau sa pastreze salariatii cu conduita si/sau rezultate profesionale bune, ceea ce ii expunea unor riscuri semnificative in cazul in care deciziile de concediere erau contestate. In astfel de cazuri, daca se dovedea ca ordinea de concediere nu a fost respectata, deciziile de concediere ar fi fost anulate, iar angajatorii ar fi fost obligati sa reintegreze sala
