Doamnelor și domnilor, ne aflăm în fața unui eveniment istoric. Pentru prima dată de la inventarea boxului profesionist, primul meci la categoria Super Penibilă Grea. În câteva minute, pe Glina Arena vor intra cei doi luptători profesioniști.
În șorțuleț albastru de la PC și maiou alb de la tractoriști, Mircea „The Tongue” Badea. Cu victorii fără număr, egal cu nimeni și înfrânt pe toate fronturile. Luptătorul își salută fanii arătându-le degetul și se retrage în colțul lui pentru o brumă de Naposim. În colțul opus, cântărind cât Elena Udrea după alegerile din PDL, în șorțuleț portocaliu și cu o vestă primită cadou de la Cristoiu, Robert „Orange” Turcescu. Victorii în ultimii opt ani pe linie de partid, egal cu Pora și înfrânt de audiență.
Cei doi se apropie, se salută creștinește și așteaptă gongul, adică țipătul scurt al Danei Grecu.
Și, da, a sosit momentul. Badea se năpustește asupra lui Turcescu și îl lovește din toate părțile cu gafele făcute de PDL, dar cel din urmă își revine și contracarează cu baronii USL. Este o luptă de totul sau nimicuri. Fără runde, fără pauze. Publicul îi cere lui Turcescu „să reziste, să reziste, să reziste!”, dar pare lovit din toate părțile. Steroizii se umflă pe pieptul lui Badea și pare pregătit să dea fatalitatea, adică lovitura care i-a consacrat numele de scenă. Incredibil, Turcescu se face portocaliu de furie și-ncepe să-l izbească pe Badea cu solouri de chitară, imun la nesportivitatea realizatorului Antena 3 care îi face semn Elenei Cârstea să-nceapă a cânta din public, poate, poate slăbesc forțele oponentului. Turcescu își aduce aminte de toate lecțiile învățate de la maestrul chinez Cris To Yu, cum rupea bambusul precum Van Damme, și-ncepe a-l leza pe Badea pe partea fizică. Gâdea îi urlă de pe margine: „Dă-i cu fruntea! Ia-mi fruntea și dă cu ea!”. Lumea e în delir. Vadim e în lume. Voiculescu îi face
