Înfiinţată în 1921, Elba Timişoara produce corpuri de iluminat şi faruri pentru maşini. În comunism, multe produse mergeau la export, iar cele mai cunoscute erau bateriile pătrăţoase, învelite în hârtie roşie. După Revoluţie, fabrica a avut un declin, dar venirea Renault în România a fost salvarea.

În 1921, la Timişoara s-au înfiinţat Uzinele Dura, care aveau să constituie nucleul fabricii Elba. În 1948, ca urmare a naţionalizării, Uzinele Dura au devenit parte a grupului de firme Electrobanat. Numele Elba, însă, cunoscut din perioada comunistă, i-a fost dat fabricii după Revoluţie, mai exact după privatizarea începută în 1990 şi finalizată în 1995. Tot în 1990, Departamentul de producţie de baterii s-a separat de grupul Electrobanat, sub denumirea Dura.

"Denumirea Elba derivă din Electrobanat. Grupul de firme Electrobanat şi-a schimbat denumirea, după Revoluţie, în Elba. Activitatea de bază a fost corpul de iluminat. Sectorul de baterii a fost unul aparte, care în anul 1990 s-a desprins de Electrobanat sub denumirea Dura", explică Ioan Păuţ, director sisteme de iluminat în cadrul Elba.

Primele faruri şi lămpi auto pentru tractoare şi camioane ies pe poarta fabricii în '52

În 1952, la Elba au fost produse primele faruri şi lămpi auto pentru tractoare şi camioane. Mai târziu, în perioada 1956 - 1970, Elba dezvoltă primele faruri şi lămpi pentru pentru Dacia, iar în '72 fabrica obţine "licenţa Cibie-Franţa", devenind producător al primelor faruri şi lămpi pentru Dacia 1300.

Înainte de Revoluţie, fabrica avea aproximativ 5.000 de angajaţi şi foarte mult de lucru, astfel că oamenii veneau la fabrică şi de sărbători, pentru a putea face faţă comenzilor.

Gavril Bărgăuan este lăcătuş şi lucrează la fabrică de 40 de ani.

"Prima dată când am venit aici am început cu un curs de calificare. Era în anul 1973. După ce am terminat cur