Sursa de inspiraţie a scriitorul britanic J.R.R. Tolkien pentru cărţile fantasy "Hobbitul" şi Stăpânul Inelelor" a fost, se pare, un inel de aur din perioada romană, descoperit de un fermier în secolul al XVIII-lea.
Cu doi ani înainte de a publica romanul "Hobbitul", Tolkien a fost chemat să investigheze povestea incredibilă a unui inel de aur, descoperit în 1785 de un fermier, pe un câmp de lângă satul Silchester (situat în apropiere de Hampshire).
Unii istorici cred că inelul, cu o greutate de 12 grame, a aparţinut unui bărbat numit Silvianus, care a pus un blestem asupra bijuteriei, întrucât aceasta i-a fost furată de un bărbat pe nume Senicianus. Mai mult, inelul este inscripţionat cu un mesaj în latină - "Senicianus bene vivere in Deus" - şi are o gravură a zeiţei Venus.
În secolul XIX, arheologii au descoperit şi o tabletă la un templu din Lydney, Gloucestershire. Pe aceasta stă inscripţionat blestemul lui Silvianus. Bărbatul i-a cerut zeului celtic Nodens să-l pedepsească pe cel care I l-a furat : "Pentru zeul Nodens. Silvianus a pierdut un inel... Printre cei care poartă numele de Senicianus se află unul căruia să nu-i dăruieşti sănătate până când nu va înapoia inelul”.
Se presupune că J.R.R. Tolkien, profesor la Universitatea Oxford, s-ar fi inspirat din această poveste pentru a ţese intriga romanului "Hobbitul".
Sursa de inspiraţie a scriitorul britanic J.R.R. Tolkien pentru cărţile fantasy "Hobbitul" şi Stăpânul Inelelor" a fost, se pare, un inel de aur din perioada romană, descoperit de un fermier în secolul al XVIII-lea.
Cu doi ani înainte de a publica romanul "Hobbitul", Tolkien a fost chemat să investigheze povestea incredibilă a unui inel de aur, descoperit în 1785 de un fermier, pe un câmp de lângă satul Silchester (situat în
