Ieri, pe când îmi storceam creierii să aflu cum naiba reuşesc indienii ăia să fie graşi şi frumoşi hrănindu-se doar cu lumină şi cu apă din Gange, mă sună o cunoştinţă din Băicoi: “Ai auzit, coa’ pă cine vor ăştia preşedinte la Mişcarea Populară? Pe Marin Preda”. “Mă, mă leshi? Dacă-mi spuneai Mihail Sadoveanu sau Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti te credeam, da’ asta cu Preda n-o cred! Făceai păcăleli mai mişto de 1 aprilie!” “Bă, să n-am parte de indemnizaţia de revoluţionar şi de vila de la RA-APPS dacă te mint!”

M-am interesat şi eu în stânga şi-n dreapta şi am aflat, după vreo oră, că e ca-n bancurile de la Radio Erevan: pe om nu-l chema Marin Preda, ci Marian Preda şi nu era scriitor, ci sociolog. A, bun, un sociolog în fruntea unui partid e ceva grozav, că destul am avut numai cizmari, ingineri, geologi, marinari, istorici sau jurişti care au făcut rahatul praf. Pe când un sociolog ştie cum să te ia, dom’le, ştie ce să-ţi spună, cum să-ţi spună, ca să te câştige de partea lui. Eu am fost mereu votant de dreapta şi acum am cam rămas în pană de opţiuni.

Partide de dreapta nu mai sunt, iar de stânga eu nu mă ating nici mort – doar ştiţi cum ziceau romanii, că stânga e “sinistră”. Acum însă, când am auzit că vine nea Marian ăsta la cârma dreptei, am răsuflat uşurat şi m-am repezit la Goagăl, să aflu detalii despre personaj. Am rămas încântat! E chiar omul de care dreapta are nevoie! La bază, a fost inginer mecanic şi, când şi-o fi dat seama că în România industria e pe butuci şi că singura mecanică încă funcţională e circuitul bielă-manivelă prin care politicienii umplu gura miticilor cu mici şi bere, la diverse sindrofii, a cârmit-o spre sociologie.

Şi într-o bună zi, a fost adus la Cotroceni de Băsescu, fiind uns şef la Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice. Aici, domnul Preda s-a ocupat de droguri şi de prosti