" - Ai fost vreodată în Transilvania? E ca Elveţia, dar fără infrastructură", îi spunea un om de afaceri britanic unui prieten. Făcută de un român, comparaţia ar fi trecut ca prea pretenţioasă, ţintind cam sus şi cam departe; sau cel puţin asta consideră "realiştii" de serviciu ai patriei. În consecinţă, o comparaţie Transilvania-Elveţia rămâne apanajul străinilor, de la afacerişti şi universitari la BBC şi Principele de Wales.
De când cu noul val al ideii de regionalizare, asemănările între Elveţia şi Transilvania merită explorate. Diferenţele sunt clare, de la suveranitate şi structură internă la nivel de trai şi grad de dezvoltare. (Dar nu e comparaţie atât de riscată precum cea dintre Elveţia şi Albania, făcută în anii '80 de Daniel Chirot.) Prima similaritate e legată de Natură, de relaţionarea cu ea şi de potenţialul turistic. Transilvania şi Elveţia au o relaţie privilegiată cu zona de deal şi de munte - într-un mod diferit. Împart o veche civilizaţie rustică şi pastorală, simplă şi practică şi cu o bună organizare, cu eficienţă şi soliditate; au (nativ sau dobândit) aceeaşi înclinaţie către o conservatoare prudenţă, calcul, moderaţie şi mult calm. Alpii nu ascund zăcămintele şi minereurile Carpaţilor; podgoriile Transilvaniei centrale au doar un mic echivalent în cele din Vaud şi Neuchâtel; concurăm în gastronomie, ape minerale, locaţii de staţiuni montane şi lacuri de mari dimensiuni. În subsol şi agricol, Natura a fost mai generoasă în această zonă, iar potenţialul de dezvoltare ar avea aici orientări mult mai diverse. Însă tocmai acele carenţe au stimulat, în Elveţia, un spirit întreprinzător pe care condiţionalităţile geografice nu l-au făcut atât de necesar în Transilvania. Aceasta, fireşte, cu consecinţe economice. Dar între Apuseni şi centrul Elveţiei pre-alpine, între Alpii Transilvaniei şi Alpii helvetici similarităţile sunt atât de mari î