Avocata Ana Corina Săcrieru este membru al Baroului Vrancea de zece ani. Fiică de magistrat, a avut de la cine să înveţe tainele Dreptului, dar părintele său, judecătorul Nicolae Vraciu a îndrumat-o în primul rând către cărţi şi lectură. O femeie sensibilă, mamă a trei copii pe care îi consideră darul său de la Dumnezeu, Ana Corina Săcrieru reuşeşte să se împartă între viaţa de familie, profesia de avocat şi cea de mediator. Dacă nu ar fi urmat Dreptul, s-ar fi îndreptat către filosofie sau etnografie şi folclor pentru că iubeşte cultura autentică a poporului român şi viaţa pe care aceasta o generează. În timpul liber urcă pe munte, unde reuşeşte să se detaşeze de restul lumii. Probabil că de acolo se întoarce cu forţa necesară pentru a fi o mamă, o soţie şi un avocat bun.
Reporter: De când sunteţi avocat?
Avocat : Sunt avocat din anul 2003. Am intrat la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti în anul 1996, când era o concurenţă de 20 de candidaţi pe un loc după ce, cu un an înainte, când erau 19 candidaţi pe un loc, picasem. Erau anii în care la Facultatea de Drept se intra cel mai greu. Am avut profesori extraordinari. Vreau să îl amintesc pe Gheorghe Beleiu care preda Dreptul Civil în anul I, un profesor care a rămas în memoria mea. Avea un mod foarte viu de a preda Dreptul Civil. A murit în anul în care eu am intrat în cel de-al doilea an de facultate.
Rep: De ce aţi ales Dreptul, cine v-a determinat să păşiţi către această profesie?
Av : Vroiam să fac altceva. Oscilam între filosofie şi etnografie şi folclor, care era numai la Cluj. Am considerat însă că ascultarea e mai importantă aşa că am urmat îndemnul părinţilor şi am făcut Facultatea de Drept. Am constatat că într-adevăr, aşa cum îmi spusese tatăl meu «nu există nimic mai fascinant ca relaţia socială transpusă în norma juridică», aşa că ascultarea s-a do
