Ati aflat, probabil, zilele trecute, Monseniorul Vladimir Ghika a fost declarat martir al Bisericii de catre Papa Francisc, cel care a semnat decretul prin care preotul Vladimir Ghika este declarat martir pentru credinta, fiind inscris in randul fericitilor si sfintilor Bisericii catolice.
Monseniorul Ghika, nascut in 1873, la Constantinopol, de origine nobiliara ( fiul lui Ioan Grigore Ghika, ministru de externe al Romaniei), a fost diplomat, scriitor, licentiat la Paris, la Roma, preot (initial, ortodox, apoi catolic), devenit misionar pentru credinta in toate colturile globului. In 1939, se intoarce in Romania iar in 1952 este arestat sub acuzatia de inalta tradare, intemnitat la Jilava, unde moare, in 1954.
La Jilava, am vazut celula cumplita, din Fortul 13, in care s-a stins “Monseniorul”. Sunt multe legende despre cei doi ani pe care i-a “petrecut” acolo. Impresionant este faptul ca familia sa a daruit penitenciarului un clopot de bronz, asezat pe locul unde urmeaza sa se construiasca o biserica in incinta inchisorii. Unele din aceste lucruri mi-au fost povestite de Monseniorul Robu, care m-a vizitat in penitenciar, gest pentru care ii port o deosebita recunostinta.
In timp ce eram la Jilava, am primit – in noiembrie 2012 – o carte minunata, cu dedicatie din partea unui apropiat, care se aflase la capataiul tatalui sau, la Spitalul Floreasca, in aceeasi perioada in care ma aflam si eu acolo. Cartea se numeste “Fratelui meu din exil. Epoca stalinista in Romania in scrisorile Monseniorului Vladimir Ghika print, preot si martir”, cuprizand scrisorile adresate de Vladimir Ghika fratelui sau, Dimitrie Ghika, aflat in Elvetia, scrisori datand din anii 1948-1952.
Lectura acestor marturii, plecate cu mare dificultate din Romania acelor vremuri, dezvaluie o personalitate generoasa si luminoasa in acelasi timp, avand si simtul umorului (vezi, d
