Tenorul Alexandru Badea vorbeşte, într-un interviu acordat MEDIAFAX, despre succesul artistic şi crizele din cariera sa, despre ego şi infatuare, dar şi despre cum vocile mari din concursurile de talente au puţine şanse de reuşită fără un bun management.
Prezent la Bucureşti după aproape zece ani de absenţă de pe scena românească, cu ocazia Galei "Giuseppe Verdi - Richard Wagner", care a avut loc sâmbătă şi duminică, la Opera Naţională, tenorul Alexandru Badea spune că este emoţionat de reîntâlnirea cu ţara, care, până la urmă, l-a lansat. Referitor la momentele critice din viaţa sa, tenorul îşi aminteşte, în interviu acordat MEDIAFAX, că unul singur i-a pus în pericol cariera, intrată într-o pauză periculos de lungă pentru un artist independent şi recunoaşte că nu câştigă niciun ban atunci când tace.
Alexandru Badea mai povesteşte în interviul acordat MEDIAFAX despre faptul că prima discuţie telefonică cu tenorul Luciano Pavarotti i-a înmuiat genunchii, despre oamenii care i-au dat "vagoane de încredere" în carieră, dar şi despre cum l-a salvat de la declin un bioenergetician, care, de atunci, i-a rămas prietenă.
Prezentăm integral interviul acordat de tenorul Alexandru Badea agenţiei MEDIAFAX:
Reporter: Cum este reîntâlnirea cu scena românească şi după cât timp s-a produs ea?
Alexandru Badea: Sunt aproape 10 ani de când nu am mai cântat pe o scenă românească, ultima oară tot la Operă. De fapt, de aici am plecat. Sigur că este emoţionant ca, după atâta amar de vreme, să fiu din nou acasă. Am avut deocamdată doar o mică repetiţie cu pian, dar întâlnirea cu colegii din teatru şi cu ceilalţi colegi de la Viena a fost extrem de frumoasă.
Reporter: Locuiţi şi cântaţi în străinătate. Care dintre scenele pe care aţi fost până acum vi se pare mai impresionantă, mai incitantă artistic?
Alexandru Badea: Impresionantă ca dimensiun
