De câte ori am avut prilejul, am pledat (inclusiv în această rubrică) pentru echilibru și moderație în toate cele, inclusiv în prestația publică. E tot mai greu de găsit, în postata gazetăriei, tonalitatea calmă și echilibrată, singura în măsură să îngăduie privirea obiectivă „sine ira et studio”, singura capabilă să ofere textului necesara credibilitate. În funcție de orientarea gazetei ori a postului tv, atitudinea tinde către extreme: ori e albă, ori e neagră. Nuanțele dispar, făcând loc exagerărilor, interpretărilor șirete, proceselor de intenție, ignorării argumentului inconfortabil – dacă nu chiar grobianismului pur.

Scandalul tricolorului de la Covasna, care a inflamat spiritele în ultima săptămână, nu face excepție de la regula „totul sau nimic”: luările de poziție sunt flagrant pro și la fel de flagrant contra, cu acuta partizanatului depășind limitele. Citez dintr-un articol scris, nu mă îndoiesc, cu emoție și bună-credință, dar eșuat într-un gongorism de zile mari: „Sabina, Fiică a Pământului cu nume predestinat! Tu ai făcut, cu voia lui Dumnezeu, să se înțeleagă că acest popor, adesea pedepsit cu hulă, este sieși marele giuvaier. Dumnezeu a lucrat prin tine... (etc., etc.) Prin tine, Sabina, Fiică a Pământului, Steagul nostru are iarăși inimă! O inimă de copil pur, sub zodia Fecioarei Maria, Ocrotitoarea Grădinii Maicii Domnului (...). Ai luat minunea culorilor din Pentagrama sacră a identității care se păstrează în taine, așa cum numai basmul și balada le pot ține minte...” Ca să vezi ce se întâmplă când te ia valul!

Un simplu gest considerat frondă provocatoare (dar cum să constituie provocare tricolorul... în țara tricolorului?) primește proporții mitice prin asociere cu pronia cerească și prin derivare baladescă. Hai să fim serioși și să păstrăm măsura!

La polul opus, articolul lui Sorin Ioniță din publicația Andreei Pora, „