Teama de reacţia copilului şi de cea a comunităţii îi determină pe părinţii adoptivi din România să ascundă adevărul copilului lor, arată un studiu al Oficiului Român pentru Adopţii.
"Îmi este teamă de cum va reacţiona", "consider că este prea mic", "nu poate înţelege", "nu a întrebat", "nu cred că trebuie să afle" sunt cele mai întâlnite motive pentru care părinţii nu-şi informează copiii că le sunt părinţi adoptivi, nu biologici, potrivit studiului "Strategii de comunicare despre adopţie între părinţii adoptivi şi copilul adoptat", realizat de Oficiul Român pentru Adopţii (ORA), în parteneriat cu Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială şi UNICEF. Cercetarea arată că 95 % dintre familiile incluse în eşantion au admis că este important ca unui copil să i se comunice acest lucru. Cu toate acestea, doar 69 % dintre copiii incluşi în eşantion au aflat că sunt adoptaţi, în timp ce o treime (31 %) nu ştiu încă acest lucru.
"Corelând aceste răspunsuri cu vârsta copiilor, se observă însă că trei sferturi dintre copiii despre care părinţii au spus că îi consideră prea mici pentru a înţelege au vârsta peste 6 ani, iar aproape o treime au vârsta peste 10 ani. Un procent de 6 % dintre părinţi exclude din start ideea de a-i comunica copilului faptul că nu sunt părinţii săi biologici şi consideră că acesta nu ar trebui să afle", precizează documentul ORA.
Astfel, 357 de copii din cei 516 incluşi în eşantion au aflat că sunt adoptaţi, majoritatea dintre ei la vârstă preşcolară. Pentru restul de 156 de copii care nu ştiu încă, 84 % dintre părinţi declară că intenţionează să le comunice statutul, în timp ce 6 % nu doresc să le comunice copiilor că au fost adoptaţi, iar alţi 10 % nu sunt încă hotărâţi.
Datele din cercetare arată că procentul părinţilor care spun copiilor că sunt adoptaţi este mai mare în rural (73 %) decât în urban (67 %).
Când c
