Parcă prea mulţi manageri locali s-au obişnuit să predea lecţii de capitalism în timp ce caută ieşirea din criză prin labirinturile Palatului Parlamentului, fostă Casa Poporului

Între ADAS-ul lui Ceauşescu şi societăţile de asigurare din România capitalistă este o mare diferenţă. Organizaţia comunistă era mai eficientă în ceea ce priveşte capacitatea de a atrage clienţi. În rest,afacerile asigurătorilor locali se bazează pe iniţiativa privată şi pe liberul arbitru al clientului în aceeaşi măsură în care “RCA-ul dă 3 milioane” este o poliţă de asigurare pentru răspundere civilă auto. Mândria managerului care raportează pe cale ierarhică vânzări record nu diferă, în esenţă, de cea a secretarului de partid care anunţa în şedinţă solemnă depăşirea planului la impozitele pe casă şi maşină. Doar limba de lemn comunistă a fost înlocuită de la fel de inflexibilul lexic corporatist.

A mai dispărut şi basca dar, vorba personajului de film, "basca o purtăm în suflet".

Dacă i se pare cuiva exagerată asocierea, îi reamintesc faptul că un vicepreşedinte al unei importante societăţi de asigurare a propus ca prima de asigurare a locuinţei împotriva dezastrelor să fie colectată de furnizorii de utilităţi, pe sistemul taxei radio.

“Taxa pe mijloace auto”, rebotezată după 1989 RCA, şi oferită spre colectare mediului privat, constituie în continuare sufletul afacerilor desfăşurate de societăţile de asigurare. Chiar şi aşa însă,România continuă să aibă cel mai mare procent de maşini neasigurate din Europa. Cam unul din cinci automobile înmatriculate circulă sau, după caz, stă şi rugineşte, fără a fi asigurat. Poliţa CASCO( promovată, la rândul ei, cu ajutorul RCA), asigurarea împotriva dezastrelor, şi ea obligatorie, şi poliţa RCA constituie cel puţin 80-85% din portofoliile oricărui asigurător de talie din România. Restul sunt doar mofturi.

Cifrel