- Editorial - nr. 64 / 2 Aprilie, 2013 Sincer sa fiu, poate aceste randuri nu ar fi vazut lumina tiparului, daca, recent, nu as fi avut in fata excelentul articol "Jenant, miseilor! Adevarul e antisemit?” al Ioanei Lucacel, din 11 februarie 2013. Este vorba despre o petitie a mai multor intelectuali romani, de solidarizare intru apararea memoriei lui Valeriu Gafencu, acel numit "Sfant al Inchisorilor”, plin de iertare si bunatate in viata lui atat de chinuita spre finalul ei, un martir, de fapt, care nu poate fi conceput altfel decat in acea inaltare spirituala, deopotriva elogiu al bunatatii trecand prin suferinta. Despre ce petitie este vorba? Nu spune Ioana Lucacel: "Era o petitie prin care i se cerea actualului primar din Targu Ocna – de catre mai multi intelectuali romani – sa nu dea curs cererii Institutului «Elie Wiesel», de ridicare a titlului de «Cetatean de Onoare» acordat lui Gafencu, pe motiv ca acesta ar fi fost antisemit, condamnat de regimul antonescian, dar niciodata nu a fost condamnat de comunisti. (...) Stiintific si istoric, lucrurile sunt extrem de simple. Pe cand se afla la Targu Ocna, bolnav de TBC in ultimul stadiu, Gafencu a primit, printr-o minune, niste doze de penicilina. I le-a donat pastorului de origine iudaica Richard Würbrand. Ca un «antisemit» convins, Gafencu a murit, salvandu-i viata evreului Würbrand. Ca un «tolerant» convins, ulterior, Würbrand l-a ponegrit, iar acum conationalii lui cred ca Gafencu nu merita titlul de «Cetatean de Onoare». Si, da, au dreptate: oare ce sa faca un sfant cu un astfel de titlu? Apoi, povestea Miscarii Legionare si a antisemitismului nu e asa de simpla, cum o prezinta Institutul Iudaic (…). Apoi, antisemitismul insemna, in perioada interbelica, cu totul altceva. Sau, in aceste conditii, ar trebui sa nu mai vorbeasca nimeni despre Iorga sau chiar Eminescu (n.a. – pentru "Doina” si extraordinara lui p